Marketingul românesc – între „Execut Puțuri” și „Focusați pe Calitate”

După umila mea părere, cea mai eficientă (de departe!) campanie de reclamă stradală (outdoor) din ţara în care locuim a fost “Execut Puţuri”. Nu ştiu cine a fost primul, dar merită un premiu. Mă rog, nu pentru ingeniozitate, dar pentru perseverenţa cu care a umplut toţi stâlpii și pentru mesajul vizibil. Nu în ultimul rând – pentru eficiența costurilor. Evident că omul nu avea studii de marketing, dar pot să jur că a avut succes imens la vânzări.

„Execut puțuri” – analiza pe text

Acum, analizând textul în sine, ar fi de comentat două aspecte: exprimarea și eficiența. Puțină istorie, pentru început. Limbajul “de lemn” a fost cultivat în jumătatea de secol de comunism, în care singurii vorbitori în public (cu mici excepții) erau politruci cu educație îndoielnică. Știu că „patrioții” se vor supăra pe mine, dar și celebra „școală românească” a avut rolul ei dezastruos în limitarea vocabularului și imaginației. Deși 10 clase obligatorii ar fi fost menite să crească nivelul de educație, au avut exact efectul opus. După 1990, odată cu mărirea ofertei de programe TV, odată cu scăderea dramatică a nivelului acestor programe, grosul populației a început să urmărească cu sfințenie comentariile sau discursurile fotbaliștilor și ale altor vedete de plastic. Cam asta e principala sursă de inspirație pentru exprimare în limba română a majorității populației.

Mulți simt că pot să se ocupe singuri de promovare, așa că o fac precum văd la alții din jur, din breaslă. Anunțurile lor sună exact ca și declarațiile la Poliție sau cererile către Dom’ Director: “S.C. Vasile Impex 2003 SRL prestează servicii de…”. Partea interesantă este că nu e total greșit. La rândul lor, clienții acestora sunt (sau pot fi) din cei cu pregătire limitată, iar lor nu li se pare aiurea. “Execut Puțuri” este pe cât de ridicol pentru unii, pe atât de relevant pentru alții. “Execut” transmite cam următoarele: “Fac treaba respectivă, dar cum scrie în normative, de unde am și împrumutat limbajul ăsta. Deci sunt un profesionist, nu ca orice “Dorel”, care sapă puțuri. Eu le execut, conașule. E alt nivel!” Nu, omul nu s-a gândit la asta, dar nu a zis-o rău! I se rupe de cei câțiva academicieni sau filologi. La urma-urmei, și ăștia trebuie să își aleagă de undeva meseriașul.

Noua specie: Doamnele de la Marketing

Pe de altă parte, avem „doamnele de la marketing”. Breasla are rădăcini mai noi în România, adică după 1990, odată cu intrarea pe piață a agențiilor de publicitate și, în general, a primelor multinaționale.

Dacă nu ar fi descris atât de bine poporul român, Caragiale era un anonim, probabil. Însă franțuzismele (la vremea aia eram francofoni) cucoanelor din piesele maestrului au fost întrecute cu mult, după 1990, în zona angajaților de multinaționale. E „un trend” (sic!) în toată lumea să se adopte termeni din engleză, e limpede. Nu am idee cum a evoluat bulgara, spre exemplu. Dar româna de multinațională, cunoscută și ca romgleză, tinde foarte des spre ridicol, pe care îl și depășește fără mare efort. Am văzut acum câțiva ani un ministru al învățământului (da, da!) care declara ceva despre „expertiza” pe care o are în nu știu ce domeniu. Auuu! Mă rog, ai prins ideea: „dragă, pot să te invoisez?” / „lasă-mă acum, nu mă pot focusa”.

Sunt nevoit să fac o precizare, dat fiind că trăim vremuri deosebit de tulburi: am numit generic „doamnele” de mai sus doar pentru că marketingul e o breaslă cu semnificativ mai mulți angajați femei. Se aplică în absolut egală măsură și celorlalte „genuri”, oricâte ar fi ele azi sau în viitor. E suficient de neproductiv pentru mine, ca afacere, că scriu articolul ăsta, alungând potențiali clienți. Nu vreau și alte belele. ok?

Revenind: nu despre ridicolul romglezei e vorba aici. Asta e o opinie personală. Care contează fix în măsura în care sunt potențial client! Altfel, rămâne doar un comentariu.

Focusa-m-aș și n-am cui

Fac bube dacă nu menționez un exemplu care „curge” chiar acum, când scriu rândurile astea: „Focusați pe rezultate”. Bre, e ok! E ok! Cu singura condiție să te adresezi doar vorbitorilor de romgleză. Mare atenție!

Ca să nu mai lungesc vorba: Orice reclamă trebuie să vorbească pe limba clientului. Atât timp cât știi exact profilul clientului, poți să i te adresezi în klingoniană, dacă asta e pe placul lui. Iu nău uat ai min?

DAR!!! DAR!!! DAR!!! Știi sigur-sigur-sigur că toți clienții tăi răspund la klingoniană? Sau majoritatea covârșitoare? Pertinentă întrebarea, nu? Iaca un exemplu, că prea teoretizez aici, iar publicul vrea cu ilustrații. (Știi de glumă, sper!?)
Acum, recent, nu e un an – în pandemie (Covid 19, în anul 2020). Brusc se trezește lumea că distanțarea, carantina, aruncă afacerile în lumea virtuală (online). Logic! Mă rog, mai bine foarte-foarte-foarte târziu decât niciodată, patronii (folosesc deliberat cuvântul „patroni”) români se gândesc să se prezinte pe Internet. Bravo! Ca atare, prestatorii de servicii digitale (colegii mei de breaslă) „se activează” și ei, iar unii încep să își facă reclamă (plătită). Bre, am salvat câteva zeci de reclame văzute atunci, dar ezit să le public. Chiar nu vreau să fiu răutăcios. Insă râsul nu mi-l pot cenzura. Mă rog – acum îmi revine în căpățână una dintre reclame. Era pe Facebook, de la o agenție (probabil mică). Designul – uluitor de neadecvat, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Ideea e că oamenii își promovau serviciile de design și dezvoltare de site-uri, iar mesajul era: „Portează-ți afacerea online!”. Stai! Cum? Ce să fac? Mai zi o dată, te rog! Să îmi ce? Mda, cam așa îmi imaginez și eu – cum un patron s-a trezit de dimineață, puțin îngrijorat de veniturile familiei, și – întinzându-se și căscând – și-a zis: „Băi băiatule, ce ar fi să îmi portez afacerea online? Pfiuuu!”. Fraților, fix așa și-a zis omul: „Nevastă, am găsit soluția, nu mai moare afacerea. O portăm online! Hai să căutăm pe cineva care se ocupă cu portarea afacerilor online!”.

Și acum… să executăm concluzii!

Mă apropii de sfârșit, și-așa v-am plictisit destul, deci trebuie să mai trag și concluzii. Uite câteva idei:

1. Primul lucru e să îți identifici publicul potențial.
2. Ce obiceiuri are clientul tău? Vorbește klingoniana?
3. Dacă vorbește klingoniana – ce dialect?
4. Dacă nu cunoști dialectul respectiv, învață!
5. Vorbește-i clientului pe limba lui și nu o arde prețios! Dacă nu ești Coca-Cola, nu îți permiți.

Băi nene, ce vrea omul de la tine? Să îi sapi un puț? Așa, bun! Ce așteaptă de la puțul ăla? Să fie adânc (zic și eu, e doar un exemplu), durabil, ieftin și devreme acasă. Hai să îi prezentăm „marfa”: „Puțuri de Mare Adâncime. 5 Ani Garanție.” Atât de simplu! Nici „Execut Puțuri”, nici „Puțuri High Class Premium cu Focus pe Calitate”. Zic și eu, nu dau cu parul!…

„Execut puțuri” rămâne, însă, un reper în publicitatea autohtonă. Îl ador, jur!